La 25 martie 2015, colaboratorii Oficiului central de probaÅ£iune în comun cu consilierii Birourilor de probaÅ£iune din mun. ChiÅŸinău, reprezentanÅ£ii AsociaÅ£iei Profesională a Consilierilor de ProbaÅ£iune ÅŸi reprezentanÅ£ii Preturilor din mun. ChiÅŸinău au continuat acÅ£iunea de salubrizare care a fost desfăşurată la Azilul pentru bătrâni din or. ChiÅŸinău, cu implicarea subiecÅ£ilor probaÅ£iunii ce executată pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunităţii.
Scopul activităţii a fost de a sensibiliza publicul larg privitor la acceptarea în comunitate a persoanelor ce beneficiază de alternative la detenÅ£ie.
În timpul acestei acÅ£iuni, subiecÅ£ii probaÅ£iunii au fost vizitaÅ£i de către reprezentanÅ£ii Misiunii Norvegiene de ExperÅ£i pentru Promovarea SupremaÅ£iei Legii în Republica Moldova (NORLAM), Njaal Grimstad, expert în probaÅ£iune ÅŸi Nadia Burciu, consultant local.
Njaal Grimstad a apreciat activitatea desfăşurată de către Oficiului central de probaÅ£iune, care prin executarea pedepsei penale cu munca neremunerată în folosul comunităţii la obiectele de destinaÅ£ie socială ajută la desfăşurarea lucrările de amenajare, curăţire ÅŸi salubrizare a instituÅ£iei.
Totodată, dl. Grimstad a relatat că „Pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunităţii (aÅŸa numitul „Serviciu comunitar”) a fost introdusă în Norvegia în 1991. Atunci apăruse problema neexecutării pedepsei în întregime datorită unor probleme de sănătate sau personale ce nu permiteau efectuarea muncii. Deseori, neexecutarea muncii era cauzată de abuzul de substanÅ£e ÅŸi de inadaptarea socială în general. Atât munca neremunerată cât ÅŸi suspendarea condiÅ£ionată a pedepsei închisorii nu conÅ£ineau, la acea vreme, anumite măsuri de intervenÅ£ie incluse, iar consecinÅ£ele încălcării regulilor de executare erau blânde. Prin urmare, în 2002 a fost luată decizia de a combina aceste două măsuri de pedeapsă ÅŸi de a introduce SentinÅ£a Comunitară. SentinÅ£a comunitară este o pedeapsă principală în Norvegia, ceea ce înseamnă că este o pedeapsă de sine stătătoare, de rând cu pedeapsa închisorii.”
În scopul menÅ£inerii spaÅ£iului verde, unul dintre subiecÅ£ii probaÅ£iunii a oferit azilului zece pomi fructiferi, pe care împreună cu bătrânii i-au plantat, acesta menÈ›ionând că „…munca neremunerată pentru mine este eficientă, deoarece îmi ispăşesc pedeapsa nefiind izolat de familie ÅŸi totodată simt că fac ceva de folos pentru comunitate…”
Buna implementare a alternativelor la detenÅ£ie reprezintă un factor de succes pentru o societate democratică. Reintegrarea socială a persoanelor aflate în conflict cu legea are ca prim beneficiu reducerea riscului recidivei ÅŸi diminuarea cheltuielilor din partea statului pentru întreÅ£inerea oamenilor în penitenciare. Ispăşirea pedepsei în comunitate permite persoanei vinovate să repare dauna făcută ÅŸi să fie, în acelaÅŸi timp, utilă societăţii.
Remarcăm că, munca neremunerată în folosul comunităţii este o pedeapsă penală, stabilită de instanÅ£a de judecată pentru persoana care a săvârÈ™it o infracÅ£iune ÅŸi constă în antrenarea condamnatului la muncă gratuită socialmente utilă, în afara serviciului de bază sau orelor de studii, fără a-i cauza suferinÅ£e fizice sau a-i leza demnitatea.







